132. noaptea – autor Gheorghe Marian Neguțu (Ploiești)

Spread the love

 

noaptea

privirea mea

pentru tine magazin cu storurile trase

se redeschide

o cârciumă pe țărmuri tropicale

poeți și târfe

chitariști fără degete și evadați

se înghesuie

aici nu ai voie să cumperi

doar să furi

exploratori ratați și îngerii lor beau pe un colț de tejghea

căci așa se întâmplă mereu

exploratorul se roagă să-i fie dat un înger

dar până îi este trimis călătoria lui se termină

iar îngerul nu mai poate decât să-i vegheze bețiile

uneori

și îngerii se îmbată

atunci încep să danseze prin aer

caii își dau jos șeile și se adună la geamuri să-i privească

îngerii dansează până când din aripi le rămân

doar două cioturi de-atâta tăvălit prin scrumiere

toți se întristează, până și îngerii care n-au băut

chiar dacă știu că mâine dansatorii își vor recăpăta zborul

eu le arunc plastilina caldă și le spun că ești tu

atunci încep să o frământe cu frenezie și o prefac în pasăre

mașină și sferă și în alte o mie de lucruri

pe care le aruncă spre o altă noapte

nici nu auzim îngerul fumegând care geme: Vine! Vine!

prea târziu auzim zgomotul luminii

toți, chiar și îngerii care n-au băut

cad în genunchi implorându-mă să-i salvez

eu doar ridic din umeri căci și glasul e o plastilină caldă

și în clipa următoare macaraua mă ridică din buzunarul nopții

obligându-mă să deschid magazinul și să-ți spun

Bună dimineața! Cu ce vă pot ajuta?

 

 

 

Leave a Reply