133. La hanul tăcerii – autor Mariana Samson (București)

Spread the love

 

La hanul tăcerii

am sosit

într-o zi.

Pe mine

aveam bluza sincerității

purtam fusta

simplității mele.

În han nu era nimeni-

așa cum îmi place mie:

să vin, să te aștept,

să fiu doar eu cu tine.

Un ulcior cu vin am cerut și-o bucată de pâine,

Le păstram pentru tine

ca un ospăț de cină.

Poarta s-a deschis în scârțîit, alene

și adierea primăverii, printre scânduri ,

mă învăluia pe gene.

Norii pornind spre apus

umbreau  iarba

presimțind „un ceva” de ne-spus.

Zadarnic pereții schimbau vorbe –ntr-adins

Eu le făceam semnul tăcerii-ntr-ascuns.

O mulțime de oaspeți veniți dintr-o dată

Se perindau prin odăi și culoare de ceață;

mi-am tras vălul primăverii pe față

din boarea care m-a întâmpinat

Pentru că te așteptam.

Leave a Reply