37. în ultimele 13 nopți

Spread the love

soarele & luna îmi apar halucinant pe
tavan pe geamurile din școală pe podeaua din
crâșmă îmi țâșnesc ochii din orbită.
cu fiecare oră care trece mă simt de parcă
abia m-aș fi trezit e ora 6 din nou beau o cafea din nou cer un pix din nou îți dau mesaj de bună dimineața din nou din nou din nou din n o

proba de viteză la sport pare o cerință
asurzitoare în genunchii mei constant moi
mă împiedic pe drum întins îmi sfâșii
pielea când mă epilez pe picioare nimic nu mai merită concentrarea pe care altădată aș
fi pus-o la bătaie pe cea mai scumpă pereche
de adidași pe care o am

mă uit în oglindă să mă asigur că nu arăt
cum mă simt îmi adâncesc pensula sub ochi
egalez golurile de acolo cu cel din stomac
fructele de pe masă mă însănătoșesc cu privirea putrezite de vreo 2 zile aștept să desenez ultima linie în obraji să trasez ultima linie în fața picioarelor până pierd balansul

cum e să ai o zi proastă la școală mai zi-mi
cum e să te pierzi printre raioanele din Lidl
mai spune-mi despre picajul pleoapelor mele în timp ce vorbești
cum e să mă privești căscând gura la pereți
cum e să asiști la un eveniment al decăderii
fără să poți să mă prinzi de mână?

hei de ce ești moartă duminica nu cunoști circularitatea săptămânii viața e un șarpe care își înghite coada drept resemnare ne
naștem în inconștiență & tot în acest mod
ne pierdem rostul pierdem oameni dragi
pierdem demnitatea pe care oricum o trăgeam
de păr de multă vreme

cine dracu’ mai bea ceai? cine se mai bucură de prima gură de cafea dimineață?
cine citește poezia asta crezând că o să fie o matra pentru un început bun?
cine?

One thought on “37. în ultimele 13 nopți

Leave a Reply