45. Orfană în braţele sorţii – Autor Maria-Magdalena Stan

Spread the love

 

Visele-mi fracturate se zbat pe caldarâm

Gândurile opace de ramuri le sugrum,

Prea greu atârnă dorul ca piatra de hotar

Laţul de gât se strânge oprind suflul bizar.

 

Săruturile dulci ce odat’ umpleau potire

Potolesc acum setea făpturilor divine,

Inima încercănată de atâta aşteptare

Picură seva vieţii pe lespezi murdare.

 

Urletu-mi răzvrătit se-aude de departe

Răzbate graniţa lumilor ce ne desparte,

Tu, demiurgul, ce viaţa mi-o stăpânea

Ai turnat putregai pe săraca inima mea.

 

Am rămas orfană în braţele sorţii

Ocărâtă în van, ades, de toţi netoţii,

Surghiunul inimii atârnă tare greu

Durerea trupească a ajuns la apogeu.

Leave a Reply