48. Lacrimă târzie

Spread the love

 

Peste toamnă se aştern clipe de răgaz şi taină

Amurgiri ce par bătrâne îi sunt sufletului haină

Dacă ochii plâng cu jale lacrimile rătăcite

Gândul mi se pierde iară printre umbre alungite.

 

Dacă sufletul meu plânge anotimpul ăsta trist

Vreau să-mi împrumuţi o clipă-n visul tău şi să exist

Să ne-ntoarcem împreună şi cu dorul prescurtat

Adânciţi prin jurăminte îmbrăcate-ntr-un oftat.

 

Şi te chem cu-ntârziere să-mi mai spulberi din tristeţi

Să fim călători prin noapte şi prin timpul altor vieţi

Îmbătaţi doar de miresme şi al trupului parfum

Să renaştem cu-ndrăzneală din cenuşă şi din scrum.

 

Te aştept să-mi fii străjer în povestea mea din toamnă

Să te sorb cu picătura ce-n pahare se răstoarnă

O beţie neştiută, ameţindu-mă cu patimi

Îngropându-ne destinul doar în brumă şi în lacrimi.

 

 

Leave a Reply