49. Noaptea

Spread the love

 

Am scris noaptea în toată întunecimea ei,

Cu mâna mea ținută strâns în pumnii tăi

Te-ating prin ceață, căci nu văd ochii mei,

Orbiți de vechi și negre vâlvătăi.

 

Și de ar fi ca moartea de mână să mă călăuzească

Promit să-mi las cealaltă mână într-a ta,

Iar pasul meu pe veci să rătăcească,

Să te găsesc în fiecare viață, orice culoare-ai îmbrăca.

 

Arde tot ce-i vechi pe ruguri-arde viața

Și lasă-mă să-ți vindec amintirile golașe,

Să mă îmbolnăvesc de tine dimineața,

Dar pe memorii tu nu pariezi, că-s prea pizmașe.

 

În noapte noi am fost străini, și iar în noapte

Ne-am întâlnit în cicatrici mai intimi,

Ne-am dezmierdat în lacrimi și în șoapte,

În noapte-am devenit cu totul ultimi.

 

Leave a Reply