52. Legământ în toamnă – Autor Voica Rusu

Spread the love

 

 

Mă întorc din calea ce spre nicăieri,

Paşii mi-i îndreaptă, şi cu ochii-n lacrimi,

Printre frunze moarte, cu suflet stingher,

Îmi pun întrebarea:

 

Ce şi cui să cer un petic de soare,

Un petic de cer, cui să-i cer eu oare?

 

Toamna-n geam loveşte cu vânt şi cu picuri

Citesc şi ascult muzică, andante,

Caut şi găsesc scrisuri şi nimicuri

În jurnalul meu, azi, prea importante.

 

Ce şi cui să spun cât de tare doare

Dorul ce-l adun, cui să-i spun eu oare?

 

Mă întorc în timp, inima îmi bate

Si caut, şi caut prin mai multe plicuri,

Când deodat’ o voce sufletu-mi străbate;

Ea venea din timpuri, peste anotimpuri.

 

Ce şi cu ce chin te îndrepţi spre moarte,

Înghiţind veninul vieţilor deşarte?

 

Viaţă, te citesc bine, printre rânduri…

Şi-nţeleg, mă-ndrept spre un loc ştiut

De unde-am venit, şi-acu, cârduri, cârduri,

Plecăm mântuiţi către nevăzut.

 

Ce şi cu ce chin, doar sufletul ştie

Că este divin şi-azi, şi-n veşnicie…

 

Şi sărut în taină chipul tău, mi-e sfânt

Risipit prin stele ce lucesc în noapte.

Am făcut în toamna de-atunci legământ,

Că iubirea noastră-i vie peste moarte.

 

 

 

 

Leave a Reply